Pe 21 septembrie ar fi fost ziua de naştere a lui Valeriu Sterian, motiv pentru care, la iniţiativa lăudabilă a lui Eugen Avram, o gaşcă de prieteni se adună an de an să-şi amintească de regretatul artist, să cânte şi să petreacă. Ajunşi la a 7-a astfel de sărbătoare, folkiştii s-au adunat spre a-i sărbători ziua şi-n acest an în cunoscutul bar bucureştean Big Mamou.

Evenimentul, denumit “Remember Vali Sterian“, era programat să înceapă la ora 20:00 şi pentru a nu risca să nu prind niciun loc, m-am prezentat, alături de Oana din bucate, la barul cu pricina în jurul orei 18:30. Găsind acolo doar câţiva oameni ce s-au mişcat mai rapid decât noi, am reuşit să găsim şi-o masă liberă .

Toate problemele fiind rezolvate, aşteptam cu nerăbdare, alături de “concurenţă”, începerea recitalurilor. Uşor, uşor, locaţia s-a aglomerat, adunându-se atât prieteni, cât şi simple cunoştinţe sau fani de-ai lui Vali Sterian veniţi să asculte muzică bună şi să-şi amintească de unul dintre cei mai importanţi artişti pe care i-a dat muzica românească.

Cu o întârziere de o oră şi jumătate şi nişte probe de sunet prea lungi pentru gustul meu, folkistul Cristian Paţurcă, cunoscut în special pentru cantecele sale protestatare din perioada Golaniadei, a fost “deschizător de drumuri”, interpretând binecunoscuta piesă Om bun semnată Dan Andrei Aldea.

Având experienţa unor concerte anterioare în Big Mamou, cunosc faptul că în ceea ce priveşte probele de sunet artiştii ce urcă pe scena barului nu se bucură de foarte multă înţelegere din partea conducerii. Cu toate acestea, cred că s-ar fi putut face ceva pentru ca probele de sunet să nu se întindă pe o perioadă atât de lungă.

Paţurcă a fost urmat pe scenă de trupa Km 0, care au cântat o piesă proprie şi două foarte cunoscute, semnate Vali Sterian - Nopţi şi Amintire cu haiduci.

Deja cunoscuţii şi foarte pricepuţii de altfel “în materie” de Sterian, trupa “Cantos”, ne-a cântat piesa Of, Doamne, ceaţa e târzie, iar piesele din repertoriul lui Sterian pe care şi le-au ales au fost Rugă şi Antirăzboinica. Pentru prima dată în acea seară am simţit pentru câteva momente emoţia necesară unei astfel de ocazii, ce până atunci a lipsit cu desăvârşire.

Tituş Constantin a urcat apoi preţ de câteva piese pe scenă, printre care şi atât de îndrăgita Anotimpuri. Din păcate starea a cam lipsit, vinovaţi fiind atât publicul, cât şi artistul.

Cristi Luca, chitaristul lui Vali din “Compania de sunet” a cântat alături de trupa sa piese ca Antirăzboinica, Fericire sau Pariu pe o lacrimă. Cu mici excepţii în ceea ce priveşte sunetul şi pe alocuri vocea, am simţit că-i printre puţinii care-s chiar “de-acolo” şi transmit starea de care aveam cu toţii nevoie, dincolo de bucuria de a asista la concert.

Chiar şi interpretate diferit, cred totuşi că piesele nu trebuiau să se repete atât de des de la un recital la altul şi că o astfel de organizare ar fi fost necesară. Sincer, mi-ar fi plăcut să aud mai multe cântece semnate Vali Sterian, pentru asta venisem… Şi cred că artiştii chiar aveau de unde alege.

Dincolo de faptul că îi apreciez mult pe cei din trupa Fox Studis, îmi place ce fac ei şi mă bucur de-un concert de-al lor oriunde aş fi, m-a întristat faptul că, la cererea publicului de a cânta ceva din Vali Sterian, au spus că nu au pregătit nici o piesă. În condiţiile astea primul meu gând a persistat: “Bine, fain, foaaartteee faină seară de folk…,da nu era ceva special în seara asta?!”.

Am fost uşor impresionată de Stephan şi soţia sa, cântăreţi veniţi din Bulgaria, nu atât de voci sau de interpretare, cât pentru faptul că au tradus şi cântat piesa Om bun în limba bulgară. Aceştia, prieteni cu Sterian, au venit să-l sărbătorească alături de alţi apropiaţi, un gest, cred eu, frumos.

Trupa “Forţele de muncă” din Râmnicul Sărat, ce mie personal îmi aduceau aminte de “Timpuri noi”, au urcat următorii pe scenă, interpretând două piese proprii, Romanţă viticolă şi Cântec fără sfârşit. Cu ocazia asta, mi-am pus întrebarea:”Râdem, glumim…da’ ei ce legătura au?”.

Din păcate, în timpul recitalului Mariei Gheorghiu oboseala m-a răpus şi m-am îndreptat uşor spre casă, iar despre ceea ce n-am văzut, nu-mi permit să vorbesc.

Publicul de luni seară din Big Mamou a fost unul prea liniştit, doar fizic prezent, distras de discuţiile sau prietenii de la mese, ceea ce mi-a pus un alt semn de intrebare: a fost oare numai vina lor sau n-a fost nimic atat de profund încât să-i ţină cu ochii şi urechile ciulite către scenă?

Cu toate astea, un plus pentru iniţiativă şi mai cu seamă pentru artiştii care au bătut un drum sau pur şi simplu şi-au aranjat programul astfel încât să fie prezenţi acolo. Sunt însă de părere că pe viitor e nevoie de mai mult efort pentru a ieşi ceva deosebit, chiar dacă seara se vrea a fi între prieteni, o oarecare organizare este totuşi necesară.

În altă ordine de idei, mie personal mi-a părut tare rău că nu s-au cântat mai multe cântece din repertoriul lui Sterian, că atmosfera nu a fost cea la care mă aşteptam, că din cauza unor probleme organizatorice spectacolul a început cu o întârziere mult prea mare şi că, în orele pe care le-am petrecut acolo nu s-a întâmplat nimic care să mă convingă să rămân până la final, în ciuda oboselii.

Cu bune şi rele, Valeriu Sterian ar fi împlinit pe 21 septembrie 57 de ani şi sper să-l mai sărbătorim mulţi ani de-acum înainte, pentru că valorile nu trebuie uitate, iar acestui popor e bine să i se amintească, măcar o dată pe an, de astfel de oameni, de ei şi mai cu seamă de opera lor. Acest lucru însă ar trebui făcut altfel, tocmai pentru că oamenii de felul acesta merită să fie cinstiţi frumos, cu mult drag şi suflet dar, mai ales, cu profesionalism şi seriozitate.

Popularity: 2% [?]